Atractiv 3

7 bonus points

0 successes

English

”Gheata și șoșonul”

Într-o zi de sărbătoare, un șoșon care stătea așezat pe preș în fața ușii intră în vorbă cu gheata așezată în raft.
– Bine că e sărbătoare, ne mai odihnim și noi tălpile! zise șoșonul.
Gheata, indignată de tupeul șoșonului, zise:
– Îndrăznești să vorbești cu mine? Tu nu vezi cât ești de murdar și de scâlciat? Uită-te puțin la mine, ce formă frumoasă am, ce piele fină … Stăpânul meu mă lustruiește zilnic și mă ține în raft la umbră, ca să nu mă deformez.
– Da, dar amândoi suntem croiți pentru același lucru, să fim încălțați, mai zise șoșonul.
– Îmi pare rău să te dezamăgesc, replică gheata. Tu ești făcut să umbli prin bălegar și mocirlă, pe când eu mă desfăt prin saloane luxoase, la bal sau la teatru. Nu te poți compara cu mine.
Șoșonul, îndurerat de atâta dispreț, sau poate din cauza soarelui dogoritor, plesni pe din două. A fost dus la cizmar, dar acesta nu a putut să-l doftoricească și l-a declarat total nefolositor.
Atunci a început să simtă gheata pe propria-i piele ce greu e fără șoșon. A cunoscut apa, zăpada, noroiul și arșița soarelui. Și-a dat seama că, deși era urât la aspect, șoșonul a făcut treaba cea mai grea, în timp ce ea, gheata, era ocrotită și răsfățată. Dar acele vremuri bune s-au sfârșit.