Cum să faci o povestire SF folosind personaje din folclorul românesc

Am îndrăgit SF-ul înainte de a ști să citesc, pentru că mama ne povestea sau ne citea înainte de culcare romanele clasice ale geniului: Omul invizibil, Războiul lumilor, Omul amfibie, O poveste cu un hobbit. Au venit apoi filmele si serialele fantastice de la TV și în sfârșit momentul în care am început să citesc.

Îmi amintesc că am terminat seria de Jules Verne într-o singura vară, în așteptarea clasei a VII-a, lungit pe burtă, în podul casei transformat în submarin-rachetă. O invenție extrem de utilă pentru a putea urmări aventurile personajelor îndrăgite în funcție de necesități. Apoi fratele meu, mai bătrân cu doi ani, m-a luat la cenaclul SF pe care îl înființare și mi-a oferit șansa să-i întâlnesc pe Asimov, Bradbury, Colin, dar și povestirile elevilor de vârsta lui. Așa se face că la 21 de ani am devenit redactorul șef al singurului săptămânal de sf din lume – Jurnalul SF și am debutat în paginile revistei întreaga generație de scriitori români numită nouăzeciști.

Acum sunt jurnalist, trainer și mediator. Lucrez la departamentul de educație al Televiziunii Române și la revista Știință&Tehnică.